Charlotte Gainsbourg

După o pauză de aproape 2 ani, reiau proiectul Cinémusique, de data aceasta fără difuzare pe un post de radio, fm sau online. Frecvența publicării noilor ediții va fi în directă corelație cu timpul disponibil și momentele de inspirație. Fiecare mix implică  zeci de ore de vizionări de filme, de audiții de soundtrack-uri și lectura unor minibiografii, interviuri etc.  Fără  un asemenea volum de informație, toate aceste colaje muzicale, cu o durată  care variază în jurul a 30 de minute, nu ar fi posibile. Intenția mea cu acest concept „soundtrack lounge” a fost și este de a crea divertisment, punând, totodată, accent pe importanța muzicii în cultura cinematografică. Într-o notă specifică, portretele oamenilor de cinema pe care ți le supun atenției sunt schițate întodeauna în sonorități eclectice. Melanjul de stiluri poate cuprinde variații ample de gen, de la pop-rock, chanson și electro, la world, jazz și clasică. Filonul care asigură fluiditatea mix-ului este, cel mai adesea, un conținut emoțional care se developează treptat în experiența audiției. 

O altă specificitate la Cinémusique este, după cum o indică și titlul, afinitatea discretă pentru francofonie. De aceea, deloc surprinzător, prima ediție din sezonul 2 este dedicată unei artiste franco-britanice.

TEASER:

Fiica lui  Serge Gainsbourg și Jane Birkin, cuplu artistic foarte influent în anii 60 și 70, Charlotte Gainsbourg s-a remarcat inițial prin personificarea unei inocente rebele, sfidând prejudecăți în filme precum cele regizate de Claude Miller, „L'Effrontée" (pentru care Charlotte, la doar 15 ani, a primit premiul César) și „La Petit Voleuse”, dar și în ecranizarea romanului scris de Ian McEwan „The Cement Garden” (regizat de unchiul Charlottei, Andrew Birkin). Expunerea precoce la care s-a supus nu e străină de „sindromul Lolita”, tendință imprimată de tatăl ei. Și-a făcut debutul muzical, în 1984, cu un duet alături de Serge Gainsbourg intitulat „Lemon Incest”. Versurile piesei au generat, la vremea aceea, multe speculații cu privire la un posibil substrat biografic tabu. Charlotte și-a apărat mereu tatăl, combătând insinuările și punând totul pe seama plăcerii lui Serge de a provoca normele morale adoptate de contemporanii săi. Relația lor, cu toate controversele și iubirea indubitabilă care i-a legat, a rămas o inspirație constantă în viața artistică a Charlottei, chiar și după dispariția lui Serge Gainsbourg, în 1991. De o timiditate ingenuă, actrița și-a confruntat temerile și inhibițiile asumându-și de multe ori riscurile unor roluri nonconformiste, cele mai radicale fiind prestațiile oferite în colaborările cu regizorul danez Lars Von Trier. Cariera cinematografică e dublată de una muzicală, discografia ei ajungând la al cincilea album - „Rest” (pentru care a fost răsplătită în Februarie cu premiul „Victoires de la Musique”, la categoria „Artista anului”). În prezent este căsătorită cu actorul Yvan Attal și este mama a trei copii.
Mix-ul Cinémusique pe care ți-l propun acum e un exercițiu de admirație care consonează cu expresia lui Serge Gainsbourg -  „Charlotte,...Charlotte for Ever”.